Obsesia „Made in Japan”

mirai+bonsai+2
Ryan Neil Bonsai (SUA)

A trecut ceva timp de când nu am mai publicat nimic pe blog. Asta nu înseamnă că am renunțat la bonsai; ba din contră. În plus, în primăvara aceasta s-au organizat o mulțime de evenimente dedicate acestei pasiuni, evenimente la care am participat (în calitate de vizitator ce-i drept, și nu de expozant), dar au fost un bun prilej pentru a-mi da seama de câteva lucruri referitoare la Bonsai, în general.

Foto-Museo-Crespi-Bonsai-esposizione-esterna-2
Crespi Bonsai (Italia)

În primul rând, (cel puțin aici în Italia), se pune foarte mult preț pe proveniența lucrurilor din acest domeniu. Și aici mă refer la plante, unelte, vase, soluri etc. Am observat că, în general, atât amatorii, dar mai ales cunoscătorii apreciază mult mai mult un astfel de lucru dacă provine din Japonia (indiferent de calitate). Un yamadori de Taxus baccata, de exemplu, este vândut mult mai scump decât o varietate europeană. La fel și Carpinus orientalis, că să nu mai pomenim de Juniperus chinesis itoigawa. Vasele handmade importate din Orientul Îndepărtat au prețuri mult mai mari decât cele produse în Europa sau America. Toate aceste produse etichetate „Made in Japan” după părerea mea, influențează într-o măsură semnificativă iubitorii de bonsai. Pot înțelege că aceste bunuri, fiind importate, au costuri un pic mai mari, dar faptul că un prebonsai japonez este mai „bun” decât unul autohton este pur și simplu un lucru subiectiv.

Michael-Tran_2014.08-(03)
Minoru Bonsai (Germania)

În al doilea rând, maeștrii japonezi sunt considerați toți superiori celorlalți instructori bonsai. Chiar dacă bonsaiul a apărut pentru prima dată în China și a fost consacrat în Japonia (o întreagă cultură ce provine până la urmă din Asia Îndepărtată), consider că această artă a fost suficient de bine asimilată și la nivelul Europei și al Americii pentru a putea fi practicată cu succes și de non-japonezi. Cu siguranță viziunea asiatică asupra bonsaiului este mult mai fină și mai exactă, regulile sunt mai stricte, iar plantele foarte atent lucrate, dar faptul că un instructor este considerat superior doar pentru simplul fapt că provine din Japonia mi se pare un lucru amenințător. De ce amenințător? Pentru că există riscul ca Bonsaiul sa fie transformat într-un lucru prea comercial, pentru că vom fi tentați să judecăm plantele doar în funcție de proveniență.

image-19-07-16-18-49
M. Stemberger Bonsai (Italia)

Citeam de curând un articol publicat de un coleg de la Clubul din Gussago în Bonsai&News în care vorbea despre cum este el privit atunci când folosește foarfeci și clești obișnuiți sau sârmă plastifiată și nu din cupru sau din aluminiu. Cu toate acestea, reușește să lucreze și să obțină rezultatele dorite fără să cumpere neapărat consumabile sau unelte de origine japoneză. Un alt lucru ciudat mi se pare faptul că mari nume japoneze câteodată încalcă regulile de bază în crearea unui bonsai și cu toate astea sunt priviți cu admirație de către toată lumea.

noeladers 17
Noelanders Trophy (Belgia)

Cred totuși că și în Europa avem o mulțime de specii ce se pretează ca și bonsai și destui cunoscători ce se pot ocupa de promovarea și dezvoltarea acestei arte. Sunt tot mai multe exemplare europene prezente la expoziții internaționale, tot mai mulți instructori europeni ce călătoresc peste tot pentru a participa la evenimente organizate pe această temă. Ar fi bine și sfătuiesc pe toată lumea să aprecieze lucrurile pe care le plac indiferent de origine sau de cine le-a lucrat. Keep it simple. Enjoy Bonsai!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s