Obsesia „Made in Japan”

mirai+bonsai+2
Ryan Neil Bonsai (SUA)

A trecut ceva timp de când nu am mai publicat nimic pe blog. Asta nu înseamnă că am renunțat la bonsai; ba din contră. În plus, în primăvara aceasta s-au organizat o mulțime de evenimente dedicate acestei pasiuni, evenimente la care am participat (în calitate de vizitator ce-i drept, și nu de expozant), dar au fost un bun prilej pentru a-mi da seama de câteva lucruri referitoare la Bonsai, în general.

Foto-Museo-Crespi-Bonsai-esposizione-esterna-2
Crespi Bonsai (Italia)

În primul rând, (cel puțin aici în Italia), se pune foarte mult preț pe proveniența lucrurilor din acest domeniu. Și aici mă refer la plante, unelte, vase, soluri etc. Am observat că, în general, atât amatorii, dar mai ales cunoscătorii apreciază mult mai mult un astfel de lucru dacă provine din Japonia (indiferent de calitate). Un yamadori de Taxus baccata, de exemplu, este vândut mult mai scump decât o varietate europeană. La fel și Carpinus orientalis, că să nu mai pomenim de Juniperus chinesis itoigawa. Vasele handmade importate din Orientul Îndepărtat au prețuri mult mai mari decât cele produse în Europa sau America. Toate aceste produse etichetate „Made in Japan” după părerea mea, influențează într-o măsură semnificativă iubitorii de bonsai. Pot înțelege că aceste bunuri, fiind importate, au costuri un pic mai mari, dar faptul că un prebonsai japonez este mai „bun” decât unul autohton este pur și simplu un lucru subiectiv.

Michael-Tran_2014.08-(03)
Minoru Bonsai (Germania)

În al doilea rând, maeștrii japonezi sunt considerați toți superiori celorlalți instructori bonsai. Chiar dacă bonsaiul a apărut pentru prima dată în China și a fost consacrat în Japonia (o întreagă cultură ce provine până la urmă din Asia Îndepărtată), consider că această artă a fost suficient de bine asimilată și la nivelul Europei și al Americii pentru a putea fi practicată cu succes și de non-japonezi. Cu siguranță viziunea asiatică asupra bonsaiului este mult mai fină și mai exactă, regulile sunt mai stricte, iar plantele foarte atent lucrate, dar faptul că un instructor este considerat superior doar pentru simplul fapt că provine din Japonia mi se pare un lucru amenințător. De ce amenințător? Pentru că există riscul ca Bonsaiul sa fie transformat într-un lucru prea comercial, pentru că vom fi tentați să judecăm plantele doar în funcție de proveniență.

image-19-07-16-18-49
M. Stemberger Bonsai (Italia)

Citeam de curând un articol publicat de un coleg de la Clubul din Gussago în Bonsai&News în care vorbea despre cum este el privit atunci când folosește foarfeci și clești obișnuiți sau sârmă plastifiată și nu din cupru sau din aluminiu. Cu toate acestea, reușește să lucreze și să obțină rezultatele dorite fără să cumpere neapărat consumabile sau unelte de origine japoneză. Un alt lucru ciudat mi se pare faptul că mari nume japoneze câteodată încalcă regulile de bază în crearea unui bonsai și cu toate astea sunt priviți cu admirație de către toată lumea.

noeladers 17
Noelanders Trophy (Belgia)

Cred totuși că și în Europa avem o mulțime de specii ce se pretează ca și bonsai și destui cunoscători ce se pot ocupa de promovarea și dezvoltarea acestei arte. Sunt tot mai multe exemplare europene prezente la expoziții internaționale, tot mai mulți instructori europeni ce călătoresc peste tot pentru a participa la evenimente organizate pe această temă. Ar fi bine și sfătuiesc pe toată lumea să aprecieze lucrurile pe care le plac indiferent de origine sau de cine le-a lucrat. Keep it simple. Enjoy Bonsai!

Bonsai celebri – Pinul Yamaki



RO..Pinul Yamaki Miyajima este unul dintre cele mai bine cunoscute exemplare de la Muzeul Național de Bonsai & Penjing din Washington DC, SUA. Acest bonsai a fost donat muzeului în 1976 de către Yamaki cu ocazia evenimentului American Bicentinnal.

IMG_6135

Pana sa ajungă la Muzeul Național de Bonsai & Penjing, pinul Yamaki făcea parte din colecția maestrului Masaru Yamaki din Hiroshima. Pe data de 5 august 1945, bombardierul american B29 a aruncat prima bomba atomică la doar câțiva kilometri de casa lui Yamaki. Explozia a fost atât de puternică încât a omorât instant 80 000 de oameni și a contribuit la moartea a altor peste 100 000. Surpinzător, dar familia Yamaki a supraviețuit catastrofei, la fel ca și mare parte din colecția sa de bonsai.

IMG_6130

Pinul Yamaki este un pin alb japonez (Pinus parvifolia) cu o vârstă de aprox. 390 de ani și era cel mai vechi exemplar din colecția sa. Până în anul 2001, povestea ce se ascundea în spatele acestui bonsai nu a fost cunoscută, dar odată cu sosirea a celor doi nepoți a lui Masaru în America, întregul mister a fost dezvăluit. Lucrul acesta a dus la creșterea popularității a acestui exemplar, transformându-l într-unul dintre cei mai ușor de recunoscut bonsai nu doar din muzeul din Washington DC, ci și din întreaga lume.

*Sursă foto: bonsaiempire.com / Text inspirat din wikipedia.org și bonsaimpire.com

1


IT..Il pino Yamaki Miyajima è un bonsai famoso che dal 1976 fa parte della collezione del Museo US National Arboretum di Washington DC. Però prima di arrivare in America, questo pino faceva parte dalla collezione privata di Masaru Yamaki di Hiroshima. Quando ha scoppiato la prima bomba atomica nel lontano 1945, il bonsai insieme alla famiglia Yamaki sono riusciti a sopravvivere. Il pino Yamaki è un pino bianco giapponese (Pinus parvifolia) con un’età di circa 390 anni. Fino nel 2001 nessuno sapeva che questo bonsai è sopravvissuto alla bomba atomica però quando i nipoti di Yamaki sono venuti in America per vedere la pianta hanno svelato il mistero che c’era dietro.

4677a

Serissa

Familia: Rubiaceae

Genul: Serissa

Specii: Serissa foetida (jaonica), Serissa foetida (japonica) variegata

Serissa este un arbust din familia Rubiaceae originar din China, India și Japonia. Numele foetida a fost atribuit datorită mirosului înțepător emanat de rădăcini și de scoarța acestui arbust. Exista două specii principale de Serissa:

  • Serissa foetida se caracterizează prin frunze de dimensiuni mici și ovale și flori albe ce înfloresc în toiul verii. Este specia de Serissa cea mai răspândită, fiind cultivată foarte mult în Japonia.
  • Serissa foetida variegata se deosebește de cea „normală” prin coloritul frunzelor și mărimea florilor. Frunzele acestei specii au marginile galbene, iar florile sunt mult mai mari comparativ cu Serissa foetida. În momentul în care înflorește se formează un mix de flori albe și frunze colorate în verde și galben.

Expunerea

Atunci când vorbim despre Serissa ca bonsai trebuie să avem în vedere locul de proveniență a acestui arbust. Fiind o plantă din Orientul Îndepărtat, are nevoie de anumite condiții pentru a face față climei din Europa. Așadar, din luna mai și până în luna septembrie, Serissa poate fi poziționată afară, într-un loc semi-umbros. Pe timpul iernii vom așeza bonsaiul într-un loc luminos, unde temperatura nu scade sub 15 grade Celsius.

bonsai-tree-mame-serissa-variegata-round-goldfish-bonsai-pot-bonsai-warehouse-c-front
Serissa foetida variegata – mame bonsai

Udarea

Serissa iubește umiditatea, în special pe timpul verii. Ca și regulă generală, și acest bonsai, ca marea majoritate, trebuie udat atunci când observăm că stratul superior de pământ este uscat. Când este foarte cald putem pulveriza frunzele cu apă, de obicei dimineața (nu trebuie să pulverizăm în momentul în care înflorește pentru că am putea distruge florile). Pe timpul iernii, când bonsaiul îl poziționăm în interior, este bine ca vasul să fie așezat pe un strat de argilă pe care îl vom umezi din când în când pentru a crea umiditatea de care are nevoie planta. Indiferent de anotimp, trebuie să avem grijă ca drenajul pământului din vas să fie foarte bun pentru că altfel rădăcinile ar putea putrezi și ar putea provoca moartea bonsaiului.

Tăierea ramurilor

Ținând cont de faptul că este o esență ce își păstrează frunzele tot timpul anului, menționăm că tăierea ramurilor se face în funcție de momentul înfloririi. Așadar, înainte de a face flori (aprilie-mai) putem elimina ramurile și creșterile inutile pentru a păstra forma bonsaiului. În lunile de vară vom permite arborelui să crească liber și să înflorească, ca mai apoi, la sfârșitul verii să intervenim pentru a corecta creșterile și a readuce bonsaiul la forma inițială.

Replantarea

Replantarea se face în linii mari primăvara, în aprilie-mai, înainte de a înflori. De obicei se elimina circa 50% din stratul vechi de pământ, se taie o parte din rădăcini și se repoziționează în vas, adăugând un amestec de pământ și akadama. Schimbarea solului se recomandă odată la 2-3 ani pentru exemplarele tinere și mai rar la cele mai vechi.

hqdefault
Serissa foetida – Nigel Saunders

Aplicarea de îngrășământ

Ca și regula generală, îngrășământul ajută planta în lunile de primăvara (din martie până în mai) și toamna (din septembrie până în octombrie). Îngrășământul folosit primăvara este mai bogat în azot, iar toamna folosim mai mult fosfor și potasiu. Suspendăm orice fel de îngrășământ pe perioada lunilor de vară sau dacă bonsaiul este suferind sau abia replantat.

Legarea cu sârmă

Sârma nu este foarte mult folosită în cazul Serissei deoarece ramurile sunt destul de fragile, și scoarța este foarte delicată, iar cicatricile cauzate de sârmă rămân vizibile pentru mult timp. Totuși, dacă vrem să dăm formă bonsaiului cu ajutorul sârmei (de aluminiu) vom lega primăvara doar ramurile mai groase, iar toamna o vom înlătura. Dacă nu am obținut rezultatul dorit, vom repeta procesul și anul succesiv.

bonsai-tree-mame-serissa-variegata-round-goldfish-bonsai-pot-bonsai-warehouse-front
Serissa foetida variegata 

Reproducerea

Cel mai ușor mod de a obține noi exemplare de Serissa este prin înrădăcinare. Rămurele tăiate primăvara le putem așeza într-un vas cu nisip și pământ în mod egal, iar șansele ca acestea să formeze rădăcini sunt foarte mari.

Dăunători

Serissa este sensibilă la dăunătorii de origine animală precum paiajenul roșu, acarieni, xilofagi și melci, dar și la mucegaiuri ce pot afecta aparatul radical. Se recomandă stropirea preventivă cu insecticid, primăvara.

1-serissa-phoetida-il-moro
Serissa foetida – bonsai premiat la Giareda 2016 (Giacinto Andrioli)

Concluzii – Azaleea ca bonsai

Serissa ca și bonsai, cel puțin pe Bătrânul Continent nu este foarte des întâlnită. Aici mă refer, bineînțeles, la expozițiile organizate la nivel european. Este foarte comună în magazinele de profil, dar de cele mai multe ori Serissa nu este apreciată la fel ca și celelalte esențe bonsai. Ca și stil, se pretează foarte bine la stilul vertical informal, stilul matură sau înclinat.

Noelanders Trophy 2017

nt_2017

RO.. Noelanders Trophy este un eveniment organizat în Belgia la începutul fiecărui an, în perioada ianuarie-februarie. Este considerată cea mai importantă expoziție europeană din această perioadă, prima dintr-o serie de evenimente organizate anual pe bătrânul continent. Evenimentul se desfășoară pe parcursul a două zile (sâmbătă și duminică) la periferia orașului Genk. La fel ca și celelalte evenimente de acest gen, și Noelanders Trophy a oferit vizitatorilor atât o zonă de expoziție, cât și un târg cu vânzare de produse. Ediția 2017 a fost un mare succes pentru Asociatia Belgiana de Bonsai, având atât participanți locali, cât și din țări precum Japonia, Franța, UK, Spania, Germania, Italia etc. Pe net găsiți o mulțime de foto/video despre ediția din acest an, dar după părerea mea, Bonsai Empire a reușit să acopere cel mai bine întregul eveniment. Pe site-ul lor găsiți și câștigătorii acestei ediții.

Această prezentare necesită JavaScript.


IT.. L’edizione di quest’anno del Noelanders Trophy organizzata come sempre nel Belgio, a Genk è stata un vero successo. Oltre all’area dell’esposizione delle piante è stato organizzato anche un mercato bonsai. Sono stati tanti partecipanti, non solo dal Belgio, ma anche dalla Francia, Giappone, Inghilterra, Spania, Italia, Germania etc. L’intero evento è stato fotografato e sostenuto da Bonsai Empire. Sotto il video realizzato da Bonsai Empire per l’evento di quest’anno.

Moyogi – stilul vertical informal


Stilul vertical informal, chemat Moyogi de către japonezi, este unul dintre stilurile cele mai întâlnite și ușor de realizat în ceea ce privește bonsaii. Este totodată și stilul cel mai des întâlnit în natură, acolo unde arborii cresc bătuți de vânturi, loviți de ploi și înghețuri. Stilul Moyogi este un stil ce permite arborelui să se dezvolte în mod natural, fără a avea nevoie de mari intervenții din partea omului. Din acest punct de vedere este total opus stilului Chokkan. Principalele caracteristici ale acestui stil sunt prezentate mai jos.

coperta 1

Trunchiul. În primul rând, plecând de la nivelul solului, un nebari semnificativ este întotdeauna bine văzut și apreciat. Conicitatea trunchiului este un alt aspect important, iar un trunchi ce se restrânge ca și diametru înspre vârf dă plusvaloare exemplarului. Numărul „curbelor” prezente de-a lungul liniei trunchiului nu trebuie să fie mai mare de 4-5, bineînțeles, luând în considerare și înălțimea bonsaiului.

b8153f0eaa88b1c4ec3e0c2b893bcbf9
*sursa foto: Pinterest

Ramurile. Trebuie menționat faptul că ramurile nu trebuie să pornească sau să crească în interiorul unei curbe, ci întotdeauna în exterior. Nu există criterii bine definite în ceea ce privește înălțimea la care trebuie să se situeze ramurile; este totuși recomandat ca prima dintre ele să pornească de la nivelul primei sau celei de-a doua curbe și să fie poziționată fie în stânga, fie în dreapta trunchiului. A doua ramură este mai mică decât prima și se situează de cealaltă parte față de prima ramură. Ramura ce dă profunzime bonsaiului este cea care crește pe partea posterioară a trunchiului, fiind mai deasă și un pic mai lungă comparativ cu celelalte două. Ramurile ce urmează sunt tot mai mici și mai apropiate între ele pe măsură ce se apropie de vârful copacului.

Vârful. Vârful bonsaiului trebuie să aibă o formă rotunjită și să fie aplecat înspre privitor, ca și cum s-ar închina în fața acestuia.

DSC_1518

Ca și stil, Moyogi se pretează bine la mai toate esențele, fie autohtone, fie tropicale. La nivel mondial, stilul Moyogi este foarte bine reprezentat la expozițiile de bonsai și reușește să oglindească foarte bine la scară miniaturală exemplarele întâlnite în pădurile de pretutindeni.

WP_20160520_19_13_31_Pro

 

Clubul Bonsai Gussago 2017


RO.. S-au redeschis oficial înscrierile pentru iubitorii de bonsai la Clubul Bonsai Gussago. Eu frecventez acest club format atât din amatori, cât și din profesioniști de aproape 3 ani. Întâlnirile au loc o dată pe săptămână (joia), iar periodic organizăm laboratoare (de obicei duminica) la sediul din Gussago. Pentru prima parte a anului 2017, temele propuse pentru partea de teorie cuprind: Aplicarea de îngrășământ, Lucrarea lemnului mort – shari, jin, sabamiki, Replantarea-primăvara, Legarea cu sârmă. În ceea ce privește partea de laborator, începând din martie și până în mai, cel puțin o dată pe lună, încercăm să punem în aplicare cunoștințele teoretice, lucrând cu bonsaii noștri. Cel mai probabil vom organiza o expoziție locală/provincială în luna mai (vezi aici ediția 2015, iar aici cea din 2016), iar în luna iunie vom încheia primul semestru al anului 2017, urmând ca activitatea să reînceapă în toamnă. Taxa de înscriere este de 30€, iar cei ce doresc mai multe informații mă pot contacta fie în secțiunea Contact, fie comentând mai jos.

wp_20170128_14_15_20_pro
Bonsai Club Gussago 2017

IT.. Sono aperte le iscrizioni al Bonsai Club di Gussago di cui faccio parte da più di tre anni. Per la prima parte dell’anno 2017 tra gli argomenti di teoria proposti sono la concimazione primaverile, lavorazione della legna secca, rinvaso primaverile, applicazione del filo. Per quanto riguarda il laboratorio, partendo da marzo e fino a maggio, almeno una volta a settimana (domenica mattina) si terranno delle lezioni pratiche in cui ognuno ha la possibilità di lavorare il suo bonsai. A maggio probabilmente organizzeremo la mostra locale/provinciale (qua la mostra del 2015 e qua quella del 2016), e poi a giugno si concluderà la prima parte di quest’anno, per riprendere poi l’attività a settembre. L’iscrizione al club costa 30€, per chi vuole saperne di più potete scrivermi usando la sezione Contact oppure lasciando i vostri commenti qua sotto.

Bonsai celebri – Goshin



RO..Pădurea Goshin („protector al spiritului” în japoneză) este un bonsai creat de John Y. Naka în anul 1948. Pădurea este alcătuită din unsprezece exemplare de ienupăr Foemina (Juniperus chinensis „Foemina”) la fel ca și numărul de nepoți ai lui Naka. În anul 1984, Naka a donat bonsaiul Fundației Naționale de Bonsai ale Statelor Unite ale Americii, iar de atunci și până în prezent este expus la US National Arboretum în Washington DC.

15-goshin2015
Goshin 2015

Până să ajungă la stadiul în care se află în prezent, bazele pădurii Goshin au fost puse în 1948 cu două exemplare de ienupăr lucrate în stilul Chokkan. În 1953 au urmat alți doi ienupări lucrați în același stil, bonsai pe care i-a folosit în timpul unei demonstrații la orele de botanică pe care le susținea. Abia în 1964, pădurea Goshin prinde formă, Naka punând la un loc cei patru ienupări, la care a adăugat alți trei, dezvoltând astfel o compoziție înaltă de circa 1,2 m. Sursa de inspirație a artistului a constituit-o o pădure de Cryptomeria japonica de lângă un altar din Japonia. De-a lungul anilor, Naka a fost nevoit să îmbunătățească vasul în care se afla pădurea pentru că lipsa drenării eficiente a apei a dus la pierderea unuia dintre ienupări (fiind înlocuit de mai multe ori). În această perioadă, Naka avea șapte nepoți, iar la insistențele colegilor de breaslă, pădurea de ienupări a fost botezată Goshin. Până în 1973 numărul nepoților a crescut la unsprezece, la fel și numărul copacilor în pădurea de bonsai.

goshin-colaj
1963-1964-1990

Compoziția a fost expusă la mijlocul lunii martie 1984 la Philadelphia Flower Show unde a fost vizionată de aprox. 250.000 de vizitatori, iar imediat după închiderea show-ului, Naka a donat opera sa Fundației Naționale de Bonsai. În prezent pădurea Goshin este expusă în pavilionul nord-american al Muzeului Național de Bonsai și Penjing de la US National Arboretum. De-a lungul anilor, Naka a revenit în mod frecvent la Washington pentru a lucra și supraveghea întreținerea bonsaiului său, iar în 1999 a creat un alt exemplar similar pe care l-a numit Goshin 2. John Y. Naka moare la Whittier (California) în 2004 la 89 de ani.

maxresdefault
US National Arboretum

Goshin a apărut în mod repetat pe coperțile revistelor de specialitate și este unul dintre cei mai ușor de recunoscut bonsai din lume. Mai multe materiale, imagini și video-uri găsiți aici.

goshin-by-john-naka-bonsai-forest-for-grandchildren-6
Foto: Sage Ross

*Sursă foto: bonsaiempire.com / Text inspirat din wikipedia.org și bonsaimpire.com


IT..Il bosco Goshin („protettore dello spirito” in giaponse) è un bonsai creato da John Y. Naka in 1948. Il bosco è formato da undici piante di ginepro „Foemina” (Juniperus chinensis „Foemina”) lo stesso numero come i nipoti di Naka. In 1984 Naka dona il suo bonsai alla Fondazione Nazionale di Bonsai degli Stati Uniti e adesso fa parte del Museo US National Arboretum a Washington DC.

I primi alberi del bosco Goshin sono stati lavorati in stile Chokkan nel 1948 e poi, nel 1953, altri due durante una dimostrazione ad un corso bonsai fatto da Naka. La prima forma della bosco prende vita nel 1964 quando Naka decide di mettere insieme le sue 4 piante aggiungendone altre tre. Nasce cosi la foresta Goshin, un insieme di bonsai di circa 1,2 metri. Negli anni Naka è stato costretto a perfezionare il sistema di drenaggio del vaso in cui erano collocati i ginepri in modo di far drenare bene l’acqua. Il sistema drenante carente ha causato la morte di una delle piante che poi è stata sostituita più volte. A questo tempo Naka aveva sette nipoti uguale al suo bonsai che contava sette ginepri, però arrivare nel 1973 il numero salì a undici.

Il suo bonsai è diventato famoso dopo l’edizione del 1984 dell Philadelphia Flower Show con più di 250 mila visitatori. Subito dopo Naka decide di donare la sua opera alla Fondazione Nazionale di Bonsai. Oggi, il bosco Goshin fa parte del padiglione nord-americano del Museo Nazionale di Bonsai & Penjing di Washington DC. John Y. Naka è morto a 89 anni in California nel 2004.

Calendar – bonsai de floare/fruct

coperta 5


Cele mai importante informații despre bonsaii de floare/fruct le-am concentrat într-un tabel/schiță ce poate fi accesat/ă sau descarcat aici. Veți găsi un link și în secțiunea Calendar din meniul principal, acolo unde aveți la dispoziție și celelalte două tabele referitoare la bonsaii de exterior și cei de interior. Printre speciile de bonsai ce înfloresc și/sau fac fructe se numără: azaleea, mărul, caisul, părul, prunul, cireșul, gutuiul, glicina (wisteria), păducelul etc. De reținut că există și specii tropicale/subtropicale ce înfloresc, drept pentru care vă recomand să consultați și informațiile referitoare la bonsaii de interior (printre care Serissa foetida, pyracantha etc.). De asemenea, replantările la bonsaii din această categorie se fac după trecerea florilor/fructelor, lucru ce variază în funcție de specie.

Chokkan – stilul vertical formal

chokkan


Stilul vertical formal, chemat Chokkan de către japonezi, este unul dintre cele mai rare și greu de obținut stiluri bonsai. Acest lucru se datorează în mare parte perfecțiunii pe care trebuie să o atingă bonsaiul, un trunchi drept, ramuri simetrice și bine dispuse de-a lungul trunchiului. O analiză detaliată ne permite să deosebim principale caracteristici ale acestui stil.

goshin-by-john-naka-bonsai-forest-for-grandchildren-4
Pădurea Goshin

Plecând de la nivelul solului, rădăcinile de suprafață (nebari) trebuie să fie bine distribuite de jur-împrejurul trunchiului, dându-i bonsaiului o senzație de stabilitate și dominanță. Totodată, grosimea trunchiului la acest nivel este foarte importantă pentru că ajută la crearea unui sens de echilibru. Prima ramură pe care o întâlnim mergând înspre vârf este ramura cea mai importantă. Aceasta trebuie să fie cea mai groasă dintre toate și totodată cea mai lungă, poziționată lateral, fie în dreapta, fie în stânga. Poziția ideală a primei ramuri este la circa 1/3 din înălțimea copacului, iar grosimea de aprox. 1/4 din diametrul trunchiului.

A doua ramură, aflată la aprox 1/3 între prima ramură și vârful copacului, trebuie să fie mai subțire decât prima și poziționată pe partea opusă comparativ cu aceasta astfel încât să creeze o imagine de echilibru. A treia ramură este cea care creează profunditate bonsaiului și trebuie poziționată în spate. Este o ramură mai subțire și mai scurtă decât celelalte două, însă mult mai ramificată, astfel încât să umple golul format în spatele copacului. Mergând înspre vârf, celelalte ramuri devin tot mai subțiri și mai scurte și totodată mai apropiate una de cealaltă.

bald_cypress_1987-2007
Cypress (wikipedia.com)

Printre speciile recomandate pentru stilul Chokkan se numără bradul, arțarul, fagul, ulmul, pinul, zelkova, cedrul, cryptomeria (cedrul japonez), zada etc. Pentru a lucra un bonsai în stilul vertical formal ar trebui început fie cu plante tinere ce au deja un trunchi drept, fie prin marcotaj aerian, pornind de la o ramură bine ramificată. În ceea ce privește forma vaselor, cele mai folosite sunt cele rotunde, ovale sau rectangulare.

WP_20160508_14_15_13_Pro
Taxus baccata

Așa cum spuneam mai sus, stilul Chokkan în formă pură este foarte dificil de obținut. Structurarea ramurilor conform indicațiilor date de către japonezi este foarte greu de realizat; majoritatea bonsailor lucrați în acest stil nu urmăresc îndeaproape canoanele japoneze. Bonsaii lucrați în stil vertical formal sunt destul de rari la expoziții, iar de cele mai multe ori reprezintă interpretări sau variante ale acestui stil. Tocmai de aceea bonsaii în stil Chokkan sunt foarte bine cotați, iar exemplarele bine lucrate valorează o întreagă avere.

WP_20160521_15_39_42_Pro
Pin

*Aici puteți viziona un material în limba engleză despre cum se lucrează un bonsai în stil Chokkan.

Oficial..a venit iarna!


Oficial s-a dat startul la cel mai rece anotimp al anului – iarna. Ieri, 21 decembrie, a avut loc solstițiul de iarnă sau, cu alte cuvinte, începutul iernii astronomice (iarna meteorologică începe pe 1 decembrie). În ceea ce privește speciile autohtone, acest lucru coincide cu începutul perioadei de repaus, de somnolență, de inactivitate din multe puncte de vedere. Este totuși momentul în care reușim să facem câteva operațiuni necesare pentru îmbunatățirea bonsailor noștri.

Astfel, putem corecta greșelile apărute în ramificațiile copacilor ce și-au pierdut frunzele în această perioadă a anului. Se poate interveni și asupra bonsailor tropicali, pe care iarna îi punem într-un spațiu mai cald, permițându-le astfel să își continue activitatea vegetativă. În funcție de specie, se pot încerca și legări cu sârmă. Monitorizăm dăunătorii și cantitățile de apă atunci când udăm bonsaii noștri. Pentru mai multe info, vă reamintesc că în secțiunea Calendar găsiți mai multe detalii.

Iarna abia a început… așteptăm un pic de zăpadă!

colaj-iarna-2016
Decembrie 2016