Azaleea

Familia: Ericaceae

Genul: Rhododendron

Specii: Azalea japonica, Azalea indica, Azalea mollis

Azaleea este un arbust ce face parte din genul Rhododendron, cuvânt ce își trage originile din limba greacă: rhodon=trandafir, iar dendron=arbore, așadar „un arbore de trandafiri“ (această denumire se referă la florile azaleei, mai exact la culorile asemănătoare trandafirilor). În ceea ce privește area de răspândire, azaleea poate fi întâlnită în aproape toată lumea, de la zone montane precum Himalaya, Tibet sau Alpi, la țări ca India, China, Japonia, Birmania, SUA etc. Speciile originare din Orientul Îndepărtat sunt mai des întâlnite ca bonsai, drept pentru care împărțim aceasta categorie în două:

  • Azaleele rustice precum Azalea mollis sunt arbuști ce iarna își pierd frunzele, ajung la înălțimi de 1,5-2 m, iar florile de culoare albă, roșie, roz, portocaliu sau roz se formează primăvara, în perioada aprilie-mai.
  • Azaleele japoneze precum Azalea japonica sau Azalea indica sunt arbuști considerabil mai scunzi (0,6 -1,20 m înălțime), cu frunze perene, mici, de culoare verde închis ce înfloresc în perioada mai-iunie. Există mai multe subspecii, obținute de către japonezi prin încrucișare, iar cele din categoria Satsuki sunt cele mai răspândite și apreciate.

Expunerea

Azaleea iubește soarele și în general tolerează bine căldura, dar vara, în perioada iulie-august preferă semi-umbra, iar dacă locul în care este așezată este ventilat, atunci are nevoie de mai multă apă. Iarna suportă bine frigul atât timp cât temperatura nu coboară sub 0° C; în caz de temperaturi negative este suficient să așezăm bonsaiul într-o seră rece.

coperta 5

Udarea

Azaleea are nevoie de cantități de apă importante, mai ales pe timpul verii. Atunci când este cald trebuie udată de cel puțin două ori pe zi – dimineața și seara, iar pe parcursul iernii, cantitatea de apă trebuie redusă semnificativ. Trebuie să ținem cont de faptul că preferă un pământ ușor umed mai tot timpul anului. Atunci când este înflorită, trebuie să fim atenți să nu udăm florile, iar apa pe care o folosim este indicat să fie cu cât mai puțin calcar.

Tăierea ramurilor

Ramurile ce nu își găsesc locul în forma dată bonsaiului trebuie eliminate imediat după trecerea florilor, de obicei în luna iunie. Acolo unde avem 6 perechi de frunze, lăsăm doar două, iar ramurile ce se formează în jurul florilor trebuie înlăturate. Totodată, ramurile uscate sau cele care cresc în jos trebuie tăiate pentru a aerisi forma bonsaiului și pentru a permite luminii să pătrundă la interior. Un lucru foarte important în ceea ce privește tăierea ramurilor este acela că vârful plantei este mai sensibil și creste mai greu decât zonele inferioare ale azaleei. Astfel, ținând cont de faptul că azaleea este un arbust, iar tendința de creștere este pe orizontal, și mai puțin pe vertical, intervențiile de tăiere mai drastice le aplicăm ramurilor inferioare.

Replantarea

Exemplarele tinere trebuie replantate în fiecare an, iar cele mai vechi o dată la doi ani, întotdeauna după trecerea florilor. Atunci când replantăm o azalee înlăturăm circa o treime din rădăcinile vechi. Amestecul de pământ în care vom așeza planta trebuie să fie ușor acid (un amestec de kanuma, akadama și pomice este ideal) și să garanteze scurgerea apei din vas. Culoarea vasului poate varia de la albastru închis la mov sau verde smarald, important este să nu contrasteze prea mult cu culoarea florilor; forma vasului poate fi ovală, rotundă, rectangulară sau hexagonală, în funcție de stilul ales.

DSC_1944
Azalee

Aplicarea de îngrășământ

Îngrășământul pe care îl dăm azaleelor trebuie bine dozat în funcție de stadiul în care se află planta și bineînțeles de perioada a anului. Astfel, primăvara, înainte de a face flori, trebuie distribuit un îngrășământ slab în azot pentru a nu favoriza dezvoltarea ramurilor și a frunzelor pentru că astfel am compromite florile. Atunci când este înflorită suspendăm orice tip de îngrășământ. Imediat după trecerea florilor, aplicăm doze de îngrășământ bazate pe azot, potasiu și fosfor până la sfârșitul lunii octombrie. Suspendăm operațiunea în perioada cea mai călduroasă (sfârșitul lui iulie-începutul lui august) și pe parcursul întregii ierni. Tipul consiliat de îngrășământ este cel lichid pentru că este mult mai ușor absorbit de rădăcini.

Legarea cu sârmă

Nu se recomandă aplicarea sârmei în cazul azaleelor deoarece ramurile sunt foarte delicate și se pot rupe ușor în cazul unei astfel de operațiuni.

Reproducerea

Azaleea se poate obține fie prin semănatul semințelor, fie prin butășire. În cazul semănatului, acesta are loc în luna mai, iar în următoarele trei săptămâni ar trebui să răsară noile plante, ce vor fi lăsate în același vas timp de doi ani. În ceea ce privește butășirea, obținerea de noi azalee prin acest procedeu este mult mai dificilă deoarece este foarte greu ca butașii să prindă rădăcini. Totuși, în cazul în care butașii sădiți au făcut rădăcini, aceștia vor fi lăsați în același vas până la primăvara următoare.

Dăunători

În general, azaleea este o specie rezistentă împotriva dăunătorilor, însă trebuie aplicate tratamente preventive atât împotriva dăunătorilor de origine animală (omizi, acarieni, păduchi lânoși), cât și împotriva mucegaiurilor și ciupercilor. Părțile cele mai lovite sunt în general frunzele și florile.

Concluzii – Azaleea ca bonsai

Azaleea este o specie foarte apreciată ca și bonsai, în special varietățile japoneze. Ca și stil, azaleea se pretează în general tuturor stilurilor, mai puțin stilului matură. Pe lângă punctul de atracție important (florile), azaleea ca și bonsai iese în evidență prin atingerea unui nebari de dimensiuni semnificative, prin frunzele micuțe și ovale și prin capacitatea de a se reprinde destul de repede după o tăierea drastică a ramurilor.

DSC_1723
Azalee

Anunțuri

Curiozitatea săptămânii – Muzeul Național de Bonsai și Penjing

nbfnalogos


The National Bonsai & Penjing Museum sau Muzeul Național de Bonsai și Penjing este unul dintre cele mai semnificative muzee dedicate bonsailor din America de Nord. Acesta face parte din complexul US Nationl Arboretum, situat în Washington DC, Statele Unite ale Americii. Acest complex a devenit un centru universitar internațional pentru cei ce doresc să studieze arte orientale, bonsai, ikebana etc.

The National Bonsai & Penjing Museum a luat naștere în 1976 atunci când niște amatori de bonsai japonezi ce făceau parte din Nippon Bonsai Association au donat Statelor Unite ale Americii 53 de bonsai și 6 suiseki cu ocazia comemorării bicentenarului SUA. De-a lungul anilor, colecția a crescut, adăugându-se exemplare donate de către maeștri bonsai americani și chinezi. Astăzi, muzeul adăpostește 3 pavilioane importante ce însumează în jur de 150 de exemplare. Cele 3 pavilioane sunt: pavilionul japonez, pavilionul chinezesc și pavilionul nord-american. În interiorul acestora se află mai mulți bonsai celebri printre care pinul Yamaki (supraviețuitor de la bomba de la Hiroshima) și pădurea de ienupări Goshin.

japanese-white-pine-bonsai-masaru-yamaki-us-bicentennial-2
Pinul Yamaki
goshin-by-john-naka-bonsai-forest-for-grandchildren-4
Padurea Goshin

Pe lângă acestea, muzeul mai găzduiește și o secțiune dedicată plantelor tropicale, o parte în care se desfășoară expoziții internaționale și una dedicată demonstrațiilor și laboratoarelor.

Pentru cine dorește să viziteze muzeul:

Adresa: The National Bonsai & Penjing Museum (US Nationl Arboretum), strada New York, nr 3501, Washington DC 20002, SUA

Orar de vizită: zilnic de la 10.00 la 16.00, cu excepția sărbătorilor legale când muzeul este închis.

Intrarea și parcarea este gratuită. Mai multe info despre muzeu găsiți aici, iar aici puteți viziona un scurt video realizat de Bonsai Empire.

us national arboretum.jpg
The National Bonsai & Penjing Museum

Calendar – bonsai de interior


DSC_1675
Ficus

Al doilea tabel din secțiunea Calendar, referitor la bonsaii de interior sau cei tropicali/subtropicali îl puteți descarca aici. Reamintesc că în această categorie includem esențele de arbori ce cresc în zone tropicale sau sub-tropicale, precum Asia de Sud-Est, Africa sau America Centrală și de Sud. Aceste plante sunt obișnuite cu temperaturi constante mai tot timpul anului, cu umiditate ridicată și multă lumină naturală. Chiar dacă aceste condiții sunt greu de obținut în Europa, și la noi întâlnim o mulțime de astfel de bonsai, printre care o mare varietate de ficuși, Crassula, Ligustrum, Carmona, Sageretia etc.

Bonsai stolen in Japan — Bonsai Eejit

Originally posted on Shohin Bonsai Europe: Reported by Bonsai Empire: Just received an email from mr. Kobayashi that three of his Bonsai were stolen from the Shunkaen garden. He seems determined to get his trees back – and sent us these photos to spread the news. Sharing is caring!”

via Bonsai stolen in Japan — Bonsai Eejit


RO..Un post interesant, ce merită distribuit – unul dintre cei mai cunoscuți instructori bonsai din Japonia, mr. Kobayashi – tocmai a anunțat că trei bonsai shohin din colecția sa privată au fost furați. Mai multe informații pe Bonsai Empire.


IT.. Il maestro giapponese Kobayashi ha annunciato tramite Bonsai Empire che tre bonsai shohin dalla sua collezione privata sono stati rubati!

14980641_1318175244874015_677564695531032792_n

Stiluri bonsai


A venit timpul să vorbim un pic despre stilurile bonsai fundamentale pentru obținerea de exemplare demne de privirile tuturor. De cele mai multe ori, atunci când lucrăm un arbore cu scopul de a-l transforma în bonsai, ne alegem încă de la început stilul sau forma finală pe care acesta o va avea la sfârșitul perioadei de modelare. Trebuie să ținem însă cont de faptul că pentru a ajunge acolo unde ne-am propus nu vom reuși „de azi pe maine”, ci de-a lungul anilor.

Ca și număr, stilurile bonsai sunt în jur de treizeci, însă în articolele următoare vom aborda doar stilurile bonsai cele mai cunoscute și des întâlnite la expoziții. Aceste stiluri se inspiră din natură, iar fiecare arbore în parte trebuie lucrat într-un stil corespunzător și cât mai apropiat de mediul din care provine. În cele din urmă, bonsaiul trebuie să arate cât mai natural, iar intervenția omului să fie notată cât mai puțin.

Așadar, stilurile cele mai des întâlnite în momentul de față sunt:

 1. Stilul vertical formal – Chokkan;

2. Stilul vertical informal – Moyogi;

3. Stilul înclinat –  Shakkan;

4. Stilul cascadă – Kengai;

5. Stilul semi-cascadă – Han-kengai;

6. Stilul literati – Bunjingi;

7. Stilul mătură – Hochidaki;

8. Stilul bătut de vânt – Fukinagashi;

9. Stilul pe stâncă – Seki-joju;

10. Stilul pădure – Yose-ue;

11. Stilul trunchi dublu – Sokan;

12. Stilul mai multe trunchiuri – Kabudachi.

bonsai-styles.jpg
*sursa: Bonsai Empire

Calendar – bonsai de exterior


wp_20160917_08_33_36_pro

Toate informațiile apărute de-a lungul anului în secțiunea Calendar le-am concentrat în 3 tabele ce pot fi descărcate aici sau direct de pe pagina Calendar. Aceste tabele au caracter general și nu se referă la o anumită specie în particular. Pentru mai multe informații, consultați fiecare lună în parte sau, în cazul unei anumite specii, secțiunea Esențe bonsai.

Primul tabel este poate cel mai important pentru noi, pentru că se referă la bonsaii de exterior sau speciile autohtone întâlnite în Europa. Vor urma alte două tabele, unul despre bonsaii de interior sau speciile tropicale/subtropicale, iar celalalt despre bonsaii de floare/fruct. Așadar, cele mai importante informații despre prima categorie le puteți vizualiza/descarca aici.

Mauro Stemberger

kubrickheader


Mauro Stemberger s-a născut în 1978 la Feltre, în Italia și în prezent lucrează ca arhitect și ca instructor bonsai. Mauro avea doar 14 ani atunci când a început pentru prima dată să nutrească interes pentru arborii în vas și să frecventeze clubul local din Feltre. În perioada ’94-’01 a avut ocazia să lucreze și să învețe de la mari instructori bonsai precum Marc Noelanders, Edoardo Rossi, Salvatore Liporace sau Hotsumi Terakawa. În 2002, în timpul expoziției anuale de la Arco, i-a cunoscut pe Alfredo Saurdi și pe Enrico Savini, cu ajutorul cărora a reușit să își perfecționeze tehnicile de lucru cu bonsaii. În 2005 a înființat împreună cu alți entuziaști proiectul intitulat Italian Bonsai Dream, iar în 2006 a absolvit facultatea de arhitectură de la Veneția, lucrând apoi ca arhitect în orașul său natal.

Din 2007, a început să scrie articole pentru reviste precum Bonsai Focus sau UBI Bonsai Magazine, iar un an mai târziu a devenit instructor bonsai. Din 2008 până în 2010 a fost președinte UBI și coordonator al revistei UBI Bonsai Magazine, iar în 2011, împreună cu un grup de studenți, pune bazele proiectului Italian Bonsai Dream School. În ultimi ani, se ocupă cu demonstrații atât la evenimente organizate în Italia, cât și în Europa (Belgia, Franța, Lituania, Croația, Germania, Spania, Polonia, Cehia etc.), America (SUA, Argentina, Mexic, Brazilia, Venezuela) și Australia. Pe lângă evenimente și demonstrații, ține cursuri cu studenți la Marostica și Feltre (Italia); de două ori pe ani predă în SUA și Mexic, iar în Franța și Australia o dată pe an.

De-a lungul anilor, Mauro a reușit să obțină mai multe premii și titluri dintre care cele mai importante sunt: mențiune de merit ( Arcobonsai 2005 și 2012, Alberobello 2006, Sanremo 2011, Vieste 2013, Torino 2014), locul întâi la concursul Centre Winner 2012 (SUA), premiul de excelență la Noelander Trophy 2012, locul doi la Crespi Cup 2012, premiul UBI 2013 și Masahiko Kimura – premiul de excelență 2013, jurat la Arcobonsai 2008 , președinte UBI și coordonator UBI Bonsai Magazine etc.

Anul acesta, împreună cu clubul Amici del Bonsai din Marostica, a pus bazele muzeului intitulat Italia Bonsai Museum situat la Pianezze (VI). Mauro Stemberger a devenit în ultimul timp o figură foarte importantă în ceea ce înseamnă Bonsai nu doar în Italia, cât și la nivel internațional. Mai multe informații găsiți mai jos:

mauro-stemberger
bonsaiempire.com
2013-012
La Perth, Australia

Siluete la malul mării



RO..Anul acesta am avut ocazia sa revăd Istria, o mică peninsulă aflată în Croația, pe țărmul Mării Adriatice. Acolo, pe malul mării, am zărit niște copaci ce păreau foarte bătrâni, modelați de vânt, ploi, apă sărată și mai știu eu câte alte lucruri; arătau exact ca niște modele la scară naturală pentru arborii pe care îi am acasă, așezați frumos în vase bine lucrate și ordonați la umbră, pe băncuțe. Iată câteva dintre formele pe care le-am fotografiat zilele trecute.


IT..Volevo solo condividere due-tre foto con le sculture che ho trovato quest’anno al mare, in Istria, Croazia. La natura è davvero incredibile!

Calendar reminder – vara


Vă reamintesc că în secțiunea Calendar (partea dreapta – sus) apar lunar articole noi despre cum să îngrijim cât mai bine bonsaii noștri. Rezumatul celor trei luni de vară le găsiți mai jos. Acum când mai este puțin și începe toamna este timpul să pregătim uneltele și să lucrăm arborii noștri ce au crescut pe parcursul verii.

IunieIulieAugust

IBS



RO..De curând am devenit membru „susținător“ al proiectului IBSCollegio Nazionale Istruttori del Bonsai e del Suiseki. Pe scurt, IBS este un grup format din instructori calificați ce a luat naștere acum 20 de ani (februarie 1996) printr-un congres organizat la Frosinone, al cărui obiectiv este predarea a două discipline principale: bonsai și suiseki. Totodată, pe lângă întâlnirile ordinare organizate în toată Italia, IBS pune la dispoziție și o serie de cursuri acreditate de bonsai și suiseki ce dau posibilitatea de a îmbunătăți nivelul de cunoștințe în aceste domenii.

Devenind membru susținător, ți se oferă șansa de a participa la o expoziție importantă recunoscută atât de IBS, cât și de UBI, iar în momentul înscrierii primești cadou un tricou și o broșă cu sigla IBS, un card de membru-susținător și un catalog cu expoziția mondială IBS-BCI 2008. Înscrierea costă 30 de euro și se reînnoiește în fiecare an. Mai multe informații găsiți aici – IBS Facebook – sau pe pagina oficială collegioibs.it.


IT..Da poco sono diventato socio sostenitore ufficiale del progetto IBS o Collegio Nazionale Istruttori del Bonsai e del Suiseki. In poche parole, l’IBS nasce 20 anni fa, nel febbraio 1996 e accorpa persone qualificate all’insegnamento e alla diffusione del bonsai e del suiseki in Italia. Il tesseramento all’associazione è ancora aperto sul sito ufficiale collegioibs.it e sulla pagina Facebook IBS dove troverete tutti le istruzioni per come diventare soci sostenitori. Diventando membro riceverete a casa la tessera di socio sostenitore, una t-shirt e la spilla IBS e la possibilità di portare un proprio esemplare al trofeo IBS. In più, i primi 100 tesserati riceveranno anche il catalogo del mondiale IBS-BCI 2008. L’iscrizione costa 30,00 euro e il rinnovo è annuale.

WP_20160712_18_25_39_Pro